sâmbătă, 30 ianuarie 2010

mix(AT)

T
...despre
©. De cand cu minunatul blog am inceput sa arunc cate o privire si in "ograda" altora, daca nu din curiozitate, macar din spirit de colegialitate. Am observat ca exista o categorie de bloguri care trateaza subiecte "de interes general", ca sa zic asa - unele cu teluri mai inalte, gen blogurile de critica sociala, politica, culturala, bloguri de revolta impotriva mitocaniilor de zi cu zi, s.a.m.d.. Unele reusesc sa faca treaba asta chiar cu mult umor (spre exemplu domnul Jeg), avand astfel efect dublu - te responsabilizeaza si te amuza in acelasi timp. Acestea sunt bloguri pe care le citesti cu deosebita placere, regasindu-te printre cuvinte, si savurezi mai ales atunci cand se strecoara in discurs cate o rabufneala din strafundul... inimii sa zicem, gen : "mereţi în pulă" . Altele iti prezinta tot ce e util sa stii - care sunt ultimele trenduri in lumea muzicala, ce filme merita vazute, ce carti trebuie citite, ce localuri sunt pe val, sau ce evenimente culturale se mai desfasoara prin urbea ta. Iar daca informatiile iti sunt prezentate intr-un discurs seducator, cu atat mai de apreciat!
In altele, desi sunt relatate experiente cu totul personale si uneori mult prea intime, prin modul in care sunt relatate ele devin subiecte de interes general.
Cel mai delicios, pentru fete zic, sunt mentionarile explicite ale unor intamplari care le privesc in mod direct si indirect in acelasi timp, adica despre o fata, care te bucuri ca nu esti tu!
Ce mai, acestea toate sunt un fel de bloguri cu
©oaie.

O alta categorie sunt blogurile acelea pe care nu ai rabdare sa le citesti deoarece contin mult prea mult. Si problema nu e neaparat ca e mult ci ca nu e nimic care sa te intereseze in tot balastul acela de emotii, nevoi si sentimentalisme revarsate cu premeditare de vreo tanara domnisoara in spatiul virtual, in speranta ca, cine stie, o sa gaseasca intelegere si compasiune si poate chiar o sa rezoneze vreun tanar domn sensibil la sensibilitatea ei sensibila. Desigur, ca om normal, nu te intereseaza sa stii toate lucrurile astea, asa ca daca ajungi sa citesti treaba pana la sfarsit, pot sa cred doar ca esti obligat de circumstante, de orice natura ar fi ele. Exista desigur si exceptii, dupa principiul - e prea rau ca sa nu fie bun! pe care le citesti printre hohote, gen domnisoara . Ei bine, blogurile astea sunt un fel de fara...
©
De obicei nu simt nevoia sa ma explic, dar trebuie sa recunoasteti ca in unele cazuri, lipsa de
© face diferenta! Si asta nu o zic pentru ca nu as avea si eu o sensibilitate a mea, doar ca e bine directionata...
Aici m-ar interesa si parerea voastra, poate ma insel...

...despre sidekick. Confruntat cu aceasta, de altfel foarte superficiala etichetare, sidekick-ul mi-a explicat :" mama mi-a zis sa ma fac superhero, da' eu ca nuuu, ma fac sidekick!!." Eu i-am zis ca asta nu il face inferior mie, doar ca ma face pe mine superioara lui, prin simplul fapt ca eu scriu blogul. Si a inteles si acceptat cu drag rolul. Altfel, atunci cand nu e busy fighting crime, sidekick-ul face tot felu' de prostioare, din care va povestesc ultima, ca pe mine m-a amuzat teribil : Se facea ca stateam seara in pat cautand ceva film din alea care ne plac noua, pentru minti obosite, si ne vine ideea geniala sa comandam pizza. pe mine ma durea crunt maseaua si asa ca i-am dat telefonul sa sune, luand treaba in serios. Zis si facut, dupa mai bine de o ora ne anunta vocea doamnei de la pizzerie ca ne-a venit comanda si trebuie sa coboare cineva jos sa o preia, ca cica nu ne merge interfonul. Dupa cum se cuvine, l-am desemnat pe sidekick sa rezolve aceasta situatie delicata. Nu trec 10 minute si suna din nou doamna de la pizzerie insistand ca trebuie sa coboare cineva jos. Eu insistam la randul meu ca cineva a coborat deja si ea ca nu nu nu, nu intelegeti, daca se poate sa mai coboare cineva dupa persoana care a coborat dupa pizza,deoarece si-a uitat cheia si nu mai poate sa intre! Asta sa nu va faca sa va pierdeti increderea in abilitatea sidekickului de a mentine ordine in lume, atunci cand eu sunt ocupata cu treburile lumesti. Sidekick rules! dar numai intre orele 6.00 si 18.00.

...despre killeru principal
. O minunatie acest tanar domn!
Respect si admiratie nesfarsita!





...despre ce vrei tu papushe






A

...despre cum sa iti faci ziua mai frumoasa
. In primul rand te intinzi dimineata ca daca nu.. deja ai inceput cu stangul. Pe urma se ia una bucata mansarda, una bucata zi libera si de acolo incolo incepe distractia. Cheia bunei dispozitii e intr-adevar implicarea si altor persoane speciale in activitate, ca doar daca vine cheful de viata cum e cel mai bine sa te bucuri de el altfel decat impartasind-o si altora. Asadar se mai adauga la reteta unu, doi... cinci .. n amici de calitate si apoi urmeaza decizia... ce vom face azi... Aceste discutii sunt mereu interminabile asa ca cel mai bine le eviti reluand o activitate cu minunata care stii ca nu da gres niciodata. In caz mai personal, putin, se iau o groaza de chestii (dupa o alta reteta) si ziua buna incepe cu o masa minunata.. unde toata lumea se intrece in talent atat de mult ca pana la urma ramane si pe mai tarziu... asa ca daca ti`ai asigurat stomacelul cum s-ar zice, pe ziua/ saptamana respectiva, dupa caz, altfel privesti lucrurile.
Un lucru important, e sa nu astepti sa rasara soarele pe strada ta, mai bine dai norii la o parte cu o muzica de calitate si te bucuri de veluxurile din acoperis. Pentru informatii despre cum sa te pregatesti de distractie, asa cum am precizat anterior in acest blog, exista un numar considerabil de indicatii in blogurile din categoria 2, asa ca nu are rost sa le mai precizez acum.
In partea a 2-a intervine din nou discutia despre cum sa continui minunata zi cu o noua activitate, care stii ca in final trebuie sa se termine in context social ca a doua zi sa iti amintesti cu drag sau groaza ce ai mai facut aseara. Asadar aplici din nou tratamentul categoria 2 ca doar intre prieteni e ca intre prieteni, dar in publicul larg se schimba situatia... Dupa ce ai impartit voie buna celor din jur, parca parca vine si intentia de a lumina ziua si altor persoane si uite asa se creeaza contextul social. Se ia una bucata local minunat (daca se gaseste), una bucata "suc" si una bucata incredere in sine, ca doar stim cu totii cum e cu muteala primului contact cu scena, una bucata melodie minunata (la care toata lumea exclama in delir) si apoi incepe distractia... si mai departe nu prea stii cum se continua ca doar am zis ca e o zi minunata... In final oricum ajungi sa alegi una bucata si o duci... sau te duce... daca nu am auzit ca scarile de la etajul trei sunt foarte comode intre 5:00 si 6:00.
A doua zi ... te intinzi... si te gandesti ca desi a ramas mancare minunata de ieri si cuptorul cu microunde e aproape... mai bine merge o sticla MARE cu apa... si o cafea la care poti sa impartasesti si celorlalti locatari cat de frumoasa a fost ziua de ieri!!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu